duminică, 27 septembrie 2009

Tie...

Daca nu erai tu, cine m-ar mai fi tinut in brate cand picioarele mele erau prea obosite sa mai inainteze? Cine mi-ar mai fi mangaiat parul atunci cand ma simteam atat de singura in marea de oameni? Cine mi-ar mai fi aratat ce inseamna sa iubesti si sa fii iubit?
Daca nu erai tu cum as mai fi invatat ca viata poate fi vesela si ca poti face orice numai daca vrei si crezi ca ai sa reusesti? Cum as fi putut sa descopar de una singura ca viata e o poezie, ca suntem inconjurati de versuri si ca armonia literelor e in fiecare dintre noi? Cine mi-ar fi putut arata mai bine ce inseamna sa ai rabdare si sa crezi ca totul va fi bine?

Cine mi-ar mai fi incalcit parul ca apoi sa ma intrebe de cat timp nu m-am mai pieptanat? Cine ar mai fi alergat cu mine prin ploaie ca sa prindem tramvaiul? Cine m-ar mai fi ridicat in brate doar pentru ca ii place cum tip? Cine ar mai fi atat de absorbit admirandu-ma incat sa ramana fara telefon si pe cine ar mai lua somnul cand sta langa mine, dar doar pe el? :p

M-ai ajutat sa descopar ca cerul poate avea orice culoare vreau eu, tot ce trebuie sa fac e sa-mi folosesc imaginatia.

Mi-ai iesit in cale cand nu mai credeam ca exista speranta pentru o lume mai buna. Poate la inceput mi-a fost frica sa te cred. Mi-a fost frica ca ai sa pleci si tu, sau ca am sa ma sperii si am sa plec eu. - Dar acum stiu... stiu ca am fost creati sa fim unul alaturi de celalalt. Mi-ai demostrat de atatea ori ca nu stii ce inseamna frica si m-ai invatat ca desi oamenii vin si pleaca lasa mereu ceva in urma lor. Tu imi aduci zambetul pe buze, chiar daca uneori ochii mei sunt tristi.
Te-am ascuns in suflet, ca sa nu te pierd si m-am cuibarit in inima ta ca sa raman pentru totdeauna.


Iti multumesc,

poet al vremurilor noastre.

Steaua ta.

luni, 31 august 2009

doar un gand trecator...

Daca nu vreau sa te mai vad, de ce vad chipul tau pe fiecare frunza care cade?
Daca nu imi pasa de tine, atunci de ce mi-e frica de indiferenta ta??
Daca nu mai astept nimic de la tine, de ce scriu mereu prenumele meu dupa numele tau?
Daca nu ma intereseaza viata ta, de ce urechile imi cauta o veste despre tine?
Daca nu m-a durut ca ai plecat, atunci de ce imi simt sufletul atat de pustiit?
Si de ce ai facut-o? Tu ma iubeai... sau asa spuneai. Ai mintit?

M-ai invatat sa am incredere in oameni, mi-ai aratat ca visele pot deveni realitate; ai fost langa mine cand am cazut si m-ai ajutat sa ma ridic, mi-ai dovedit ca este mai bine sa traiesti, chiar daca asta implica si suferinta, decat sa stai toata viata intr-un glob de sticla.
Dar acum cine ma mai ridica? Mi-ai spus ca in viata totul are un rost, asa cum orice rand dintr-o carte are un talc. Nimic nu e la intampare si orice om are de facut ceva aici pe Pamant... ai spus adevarul sau au fost doar niste iluzii pentru o viata mai buna?

Dar maine cand ma voi trezi, imi voi lua haina si voi iesi din casa zambind pentru ca lucrurile bune si clipele frumoase petrecute alaturi de tine au fost mai multe si mai intense decat momentele de agonie, iar daca cineva a hotarat sa platesc pentru ele cu suferinta, atunci accept! Pentru ca merita!

Te-am iubit pe tine, dar mai tare iubesc momentele petrecute impreuna si amintirea a ceea ce-a fost.

Iar daca stau si ma gandesc, nu imi doresc sa iti vad chipul, imi doresc sa revad fericirea pe care am sadit-o pe chipul unui om.
Nu imi e teama de indiferenta ta, ci ma doare ca am pierdut un prieten.
Numele tau era doar o modalitate de a schimba ceva in viata, dar exista schimbari mult mai benefice si evidente.
Urechile mele nu cauta o veste despre tine, ci inca o vorba de duh pustiit.
Nu e nici desertul pustiu - de ce ar fi sufletul meu?

Am iubit si iubesc orice si pe oricine, doar pentru simplul fapt ca merita iubire, iar o deceptie nu ma va impiedica sa iubesc in continuare!

Comori de amintiri cu zambete si vorbe soptite

Ma pierd in abisul ce l-ai deschis in gandurile mele...
Cine esti?
Cu ce drept ai intrat in viata mea, in visurile mele?
Eram doar eu si-mi era bine asa. Nu trebuia sa ofer nimanui nimic, nici sa impart cu cineva sperantele, dorintele sau nazuintele mele... De ce a trebuit sa-mi distrugi tu universul? Universul creat de mine... universul in care eram doar eu...
Te-ai strecurat in el fara ca cineva sa-ti fi permis si... l-ai distrus.
De ce?

Dar... daca ai vrut doar sa-mi faci rau de ce ai inceput sa construiesti altul?.. dar atat de diferit de al meu - acum nu mai sunt doar eu inauntru. M-ai obligat sa te includ si pe tine - am tot incercat sa te indepartez dar... pe nesimtite te intorceai si la un moment dat am renuntat sa ma mai lupt.

Dar nu ti-a fost de ajuns ca ai intrat. M-ai fortat sa te las si in cele mai ascunse si adanci incaperi.
Oh.. cat m-am zvarcolit, cat am tipat...

Ai intrat si ai ascuns acolo comori de amintiri cu zambete si vorbe soptite - am incercat sa le scot, sa le arunc de acolo, dar usile s-au inchis.
Ti-am strigat sa pleci si sa-ti iei si comorile cu tine. Ti-am strigat ca nu te vreau, ca nu-mi faci decat rau.
Dar tu, te-ai intors spre mine si cu vocea-ti blanda nu mi-ai spus decat ca ai sa pleci, dar trebuie ca mai intai eu sa-ti dau drumul, iar daca vreodata va fii ca universul pe care l-am construit impreuna sa se divida, comorile de amintiri cu zambete si vorbe soptite vor ramane pe veci incatusate in adancurile inimii mele...

prea mult timp liber strica

de cateva zile stau si ma gandesc. la ce? nici eu nu stiu; la mine, la el, la ei. si din nou la mine. citesc, ma uit la tv unde mereu vezi aceleasi porcarii. acelesi stiri despre gheorghe care si-a batut nevasta, vasilica care ameninta ca se arunca de pe casa si madonna care arata bine la 50 de ani etc.
incerc sa-mi gasesc ceva de facut - sa citesc de exemplu - dar cum citesc cateva pagini dau de cate o fraza in care ma regasesc si incep sa-mi vina in minte o groaza de ganduri diforme.. si am ajuns la concluzia ca e periculos sa ai prea mult timp liber pentru ca odata ce gandurile au inceput sa-si faca cuib in capul tau, cu greu mai pleaca in alte tari.
si am mai observat ceva: cu cat am mai mult timp liber cu atat imi fac si mai mult. nici eu nu inteleg ciudatenia; adica daca am cateva ore si apuc sa ma pictisesc atunci e clar ca si urmatoarele ore incare aveam treaba am sa le petrec ca si pe celelalte din 'nainte.
grea viata

luni, 27 aprilie 2009

Tintind stelele

Ultimele zile de scoala...
Ultimele zile petrecute cu colegii, profesorii...
Ultimele poze, ultimele impresii...
Ultimul clopotel... dar nu si ultimele emotii.


Privesti in jur si vezi atatea sperante, vise...


Ne asteapta un drum lung in fata, suntem constienti, dar aspiratiile noastre sunt prea sus aruncate pentru a ne opri aici si acum.


Am tintit stelele; nu incercat sa ne opriti pentru ca suntem deja in drum spre ele!!!

sâmbătă, 25 aprilie 2009

Trecatoare vesnicii...

As vrea sa ma pierd...

Sa dispar in neant.

Sa ma topesc in negura padurii,
iar materia sa mi se amestece
cu pamantul.
Sa-mi strig durerea
fara ca cineva sa auda.

Intr-o zi...
steaua sa fie numai a mea;
mangaierea viorilor
sa sune mai patrunzator.

Sa nu mai simt
tremurul glasului
din adancuri.


Suflet smolit de viata
cantata in minor ;
Masti schimonosite
de zambete false.

Funebre adieri...


Trecatoare vesnicii...

luni, 30 martie 2009

Privesc...

Stau intr-un colt, si te privesc...

Zambesti...
Imi place cand zambesti...

Privesti in directia mea,
dar imi ascund ochii de tine.

Te privesc din nou-
e randul tau sa fugi.

.................................

Ma uit spre tine...

Te uiti si tu,
dar nu la mine.

Zambesti,
dar acum stiu
ca nu pentru mine.

duminică, 29 martie 2009

Privesc din nou pe aceeasi fereastra de langa aceeasi masa pe care sta acelasi computer din acelasi hol din aceeasi casa - acelasi cer si totusi... si totusi parca astazi este diferit... Oare ce e diferit la el?

Sa fie acel albatru pal care te imbie la visare??

Sau acea adiere de primavara ce leagana ramurile aceluiasi nuc de langa poarta vecinilor?

Trebuie sa fie trilul pasarelelor de care mi-a fost atat de dor!!!


Da, singurul lucru diferit e ca as face orice numai sa nu imi aduc aminte de atestatul care trebuia terminat cu ceva timp in urma si care acum sta pe desktop jumatatate inceput...

De 2 saptamani l-am lasat in pace- poate, poate mai creste.
Si ce sa vezi?... NIMIC!!!
Zici ca se "dilita" daca isi mai adauga si el cateva pagini...

miercuri, 25 martie 2009

pustiu...

Imi simt sufletul atat de pustiit...
As vrea sa tip, sa plang - orice numai sa nu mai simt acel hau din suflet... sa sfaram spatiul dintre oamneni si mine, sa nu mai simt singuratatea cand stau langa ceilalti.
As vrea sa nu imi mai fie frica ca iar imi voi inchide sufletul si nu voi mai putea spune prin cuvinte ce simt.

As vrea sa simt iar ca esti langa mine si nu doar fizic.
Sa nu-mi mai fie dor cand esti langa mine.

As vrea sa pot atinge stelele, sa-mi dea putin din pulberea si vesnicia lor...

duminică, 22 martie 2009

Curatenie de primavara

A trecut ceva timp de cand ultima primavara ti-a vizitat inima asa ca vei avea mult de munca.

Pentru inceput va trebui sa-ti deschizi larg prea mult inchisele ferestre ale sufletului pentru ca razele iubirii sa poata patrunde.
Presul de la usa este deja prea tocit de atatia pantofi a celor ce au asteptat in zadar sa le deschizi - trebuie schimbat.
Peretii sunt patati cu dezamagire si durere - iti va trebui multa iertare pentru a scoate petele. Dar inainte de asta va trebui sa dai la o parte tablourile cu greselile vietii si ... si in locul lor sa pui frunzele acceptarii.
Dupa ce ai sters praful anilor singuratici si ai maturat cioburile resemnarii, redecoreaza-ti camera inimii cu florile caldurii sufletesti si cu culorile dragostei. Raspandeste cat de mult parfum de zambet si pune pe fundal cantecul bucuriei.

Acum sufletul tau este gata sa primesca oaspetii ce au asteptat prea mult pe pragul de afara...

vineri, 20 martie 2009

Filozofii...




Iubesc fluturii, iubesc soarele, cerul, florile, primavara si te iubesc si pe tine.
Fluturii ii iubesc pentru ca seamana cu cerul, soarele pentru ca e rotund, cerul pentru ca este albastru, florile pentru ca au toate culorile celorlalte,primavara pentru ca mi le da pe toate, iar pe tine te iubesc pentru ca... esti tu.
Dar daca n-ai fi tu, te-as mai iubi?
Da, te-as mai iubi, pentru ca imi place sa iubesc; dar oare te-as iubi la fel sau te-as iubi altfel?
Cred ca te-as iubi altfel...
Dar de ce sa te iubesc altfel?
Aaa.. poate pentru daca ai fi altfel te-as iubi altfel. Dar asta inseamna ca daca esti la fel nu te pot iubi si altfel?...
Dar oare cum o fi sa te iubesc altfel? Daca as iubi altfel as vedea cerul in alte culori? Soarele mi s-ar mai parea mai oval sau primavara mai rece?

Si totusi eu te iubesc la fel.

joi, 19 martie 2009

Unde esti?
te-am cautat printre ganduri
tulburi
si nu te-am gasit.
am inceract sa dau la o parte
praful, dar
a inceput sa ploua...

Frunze si tunet,
lacrimi si praf...

Si ai plecat..
Astazi, steaua si-a pierdut din stralucire...

duminică, 8 martie 2009

Ce dezordine!...

Cate ganduri intortocheate,
vise fara noima,
priviri ratacite si zambete aruncate...

Surasuri triste asezate
peste lacrimi secate si dureri inabusite...

Cicatrici si rani deschise,
bucati lipsa - si totusi mai bate...

Peste suflet
numai panze de paianjen

si praf...

Sentimente imprastiate...

Cuvinte nerostite...


Dezordine...

Doar o zi

Incerc sa ma uit pe geam printre frunzele plantelor de pe pervaz. Afara nu se vede decat cerul plin de nori si cosul vechi de pe casa vecinilor, care oricum nu mai este folosit de cativa ani si nucul batran si fara frunzele de langa poarta.
Stau cu caietul in fata si recitesc ce am de invatat pana marti... nu-i putin, dar imi tot repet ca mai am timp. Apoi incep sa-mi repet ca e deja martie si mai am doar 3 luni pana la "the big exam", dar nu fac decat sa-mi imaginez cum o sa fie, imi fac tot felul de scenarii in minte cu ce note il voi lua, cat de impresionati vor fi profesorii cand ma vor asculta, dar nu fac nimic in privinta asta.
Ma uit din nou pe geam.. cu ce viteza merg norii... azi trebuia sa ma duc cu rolele in parc - se pare ca voi ramane in casa cu cartile in brate. In cel mai bun caz voi da o fuga pana la David ca nu l-am mai vazut de o saptamana. Cred ca iar am sa ma uimesc cat de mult a crescut in 8 zile. Parca mai ieri faceam ture cu el prin casa ca avea colici si il durea burtica, iar acum daca incerc sa il ridic imi rupe spatele :p
Incepe sa se faca urat afara. Parca si vantul ma cearta ca pierd vremea aiurea...
Gata, ma apuc de invatat.

miercuri, 4 martie 2009

Daid, panganinul si Danina

Adjudecat

Adjudecat!!!
A venit primavara!!!
Nimic nu mai poate contesta. Dar inafara de faptul ca s-a facut mai cald si nu mai sunt nevoita sa port colanti pe sub blugi, nu vad nici o schimbare.
Am asteptat atat de mult sa treaca frigul, iar acum cand vad ce frumos e afara trebuie sa stau la scoala la 2 iar apoi sa vin acasa si sa invat, in timp ce soarele straluceste atat de tare si cerul e asa de albastru - deja au inceput sa apara musculitele.
E nedrept!! Ar trebui interzis prin lege sa pierdem astfel de zile. Sa fim obligati sa iesim afara. Sau sa se desfiinteze bacul ;))

luni, 2 martie 2009

Stea calatoare


Sunt doar o stea calatoare... un simplu meteorit... navighez printre galazii, vizitez constelatii...
Seara, imi place sa ma plimb pe Calea Lactee la brat cu prietena mea, Andromeda. Uneori cand suntem mai obosite, plecam la o plimbare cu Carul Mare. Facem traseul obisnuit, Perseu ne saluta din mers, iar Orion inghenunchiaza in fata noastra; ne invartim in jurul Stelei Polare si iarna trecem sa facem si o vizita Cappelei.
In unele zile ii iau pe cei doi Canes Venatici, incalec pe Pegas si pornesc in cautarea de noi constelatii...
Uneori mai intalnesc in cale cate o gaura neagra care ma cam zguduie, dar ma ridic si plec mai departe...
Imi place sa fiu stea...
Imi place, si chiar daca intr-o zi va trebui sa mor, stiu ca am stralucit pe cer, poate chiar am fost calauza pentru cineva intr-o noapte de vara...

duminică, 1 martie 2009

Suflet de copil


Priveste la un copil si ai sa vezi puritatea. Mogaldeata aceea mica cantareste mai mult decat mine si decat tine. El nu stie ce-i rautatea si nu stie ce-i prostia. Daca se simte in vre-un fel amenintat, ti se ghemuieste in brate si stie ca acolo nu-l va mai atinge.
Spune-mi, ce simti cand cel mic te vede ca pe un erou? Spune-mi ce simti cant tu il pedepsesti pentru ca a gresit, iar el cu mai mult avant ti se arunca in brate? Nu-i asa ca daca ai putea i-ai oferi totul?
Spune-mi, cate nopti nedormite s-au strans petrecute la capataiul lui pentru ca era bolnav sau pentru ca iti placea sa-l privesti dormind imaginandu-ti cum va fi cand va creste?
De cate ori ai renuntat tu si te-ai sacrificat pentru ca sa-l vezi pe el zambind?
Spune-mi... ce-ai simtit dupa ce a crescut si bratele tale nu-i mai ofereau aceeasi siguranta; cand gresea tot el se razvratea. El nu stie cate lacrimi ai varsat pentru el, nu apreciaza sacrificiile tale.
Dar... adu-ti aminte!!! Ai facut la fel!!!

Priveste un copil si ai sa vezi puritatea.

Fara iesire


Nu ti s-a intamplat niciodată sa simţi o durere în piept? Sa simţi ca nu mai ai aer? Sa vrei sa plangi, sa sa simţi ca nu mai poţi?.. si te doare, te doare sa vezi ca toti fug de tine si spun ca eşti rau, dar tu nu faci decat sa te conservi, sa te ascunzi in spatele unei masti, sa construiesti zeci de ziduri in jurul tau, iar cu fiecare suferinta pricinuit de celalti mai zidesti unul. Si daca cineva a reusit prin dragoste sa sfarame unul, sa ti se faca atat de frica incat sa mai construiesti zece in loc? Nu ti s-a intamplat sa te numesca insensibil si rece?
Iar daca la un moment dat ti-a iesit in cale un suflet pur, ce-ai facut? Atat de pur incat a reusit sa zboare dincolo de zidurile inalte si din ce in ce mai groase - ce ai facut? Pe langa zidurile fara porti, ti-ai construit si un acoperis ca sa fii sigur ca esti la adapost.
aici Stai fara grija ca nu se va mai apropia de tine. L-ai facut sa sufere temandu-te ca ai putea suferi tu; dar chiar nu iti dai seama ca tu chiar acum suferi mai mult? El, e un suflet pur - i se vor reface aripile si va zbura din nou. Dar tu? Tu ai sa ramaiintre zidurile astea reci si grele.