Privesc...

Stau intr-un colt, si te privesc...

Zambesti...
Imi place cand zambesti...

Privesti in directia mea,
dar imi ascund ochii de tine.

Te privesc din nou-
e randul tau sa fugi.

.................................

Ma uit spre tine...

Te uiti si tu,
dar nu la mine.

Zambesti,
dar acum stiu
ca nu pentru mine.

Privesc din nou pe aceeasi fereastra de langa aceeasi masa pe care sta acelasi computer din acelasi hol din aceeasi casa - acelasi cer si totusi... si totusi parca astazi este diferit... Oare ce e diferit la el?

Sa fie acel albatru pal care te imbie la visare??

Sau acea adiere de primavara ce leagana ramurile aceluiasi nuc de langa poarta vecinilor?

Trebuie sa fie trilul pasarelelor de care mi-a fost atat de dor!!!


Da, singurul lucru diferit e ca as face orice numai sa nu imi aduc aminte de atestatul care trebuia terminat cu ceva timp in urma si care acum sta pe desktop jumatatate inceput...

De 2 saptamani l-am lasat in pace- poate, poate mai creste.
Si ce sa vezi?... NIMIC!!!
Zici ca se "dilita" daca isi mai adauga si el cateva pagini...

pustiu...

Imi simt sufletul atat de pustiit...
As vrea sa tip, sa plang - orice numai sa nu mai simt acel hau din suflet... sa sfaram spatiul dintre oamneni si mine, sa nu mai simt singuratatea cand stau langa ceilalti.
As vrea sa nu imi mai fie frica ca iar imi voi inchide sufletul si nu voi mai putea spune prin cuvinte ce simt.

As vrea sa simt iar ca esti langa mine si nu doar fizic.
Sa nu-mi mai fie dor cand esti langa mine.

As vrea sa pot atinge stelele, sa-mi dea putin din pulberea si vesnicia lor...

Curatenie de primavara

A trecut ceva timp de cand ultima primavara ti-a vizitat inima asa ca vei avea mult de munca.

Pentru inceput va trebui sa-ti deschizi larg prea mult inchisele ferestre ale sufletului pentru ca razele iubirii sa poata patrunde.
Presul de la usa este deja prea tocit de atatia pantofi a celor ce au asteptat in zadar sa le deschizi - trebuie schimbat.
Peretii sunt patati cu dezamagire si durere - iti va trebui multa iertare pentru a scoate petele. Dar inainte de asta va trebui sa dai la o parte tablourile cu greselile vietii si ... si in locul lor sa pui frunzele acceptarii.
Dupa ce ai sters praful anilor singuratici si ai maturat cioburile resemnarii, redecoreaza-ti camera inimii cu florile caldurii sufletesti si cu culorile dragostei. Raspandeste cat de mult parfum de zambet si pune pe fundal cantecul bucuriei.

Acum sufletul tau este gata sa primesca oaspetii ce au asteptat prea mult pe pragul de afara...

Filozofii...

Iubesc fluturii, iubesc soarele, cerul, florile, primavara si te iubesc si pe tine.
Fluturii ii iubesc pentru ca seamana cu cerul, soarele pentru ca e rotund, cerul pentru ca este albastru, florile pentru ca au toate culorile celorlalte,primavara pentru ca mi le da pe toate, iar pe tine te iubesc pentru ca... esti tu.
Dar daca n-ai fi tu, te-as mai iubi?
Da, te-as mai iubi, pentru ca imi place sa iubesc; dar oare te-as iubi la fel sau te-as iubi altfel?
Cred ca te-as iubi altfel...
Dar de ce sa te iubesc altfel?
Aaa.. poate pentru daca ai fi altfel te-as iubi altfel. Dar asta inseamna ca daca esti la fel nu te pot iubi si altfel?...
Dar oare cum o fi sa te iubesc altfel? Daca as iubi altfel as vedea cerul in alte culori? Soarele mi s-ar mai parea mai oval sau primavara mai rece?

Si totusi eu te iubesc la fel.

Unde esti?
te-am cautat printre ganduri
tulburi
si nu te-am gasit.
am inceract sa dau la o parte
praful, dar
a inceput sa ploua...

Frunze si tunet,
lacrimi si praf...

Si ai plecat..

Astazi, steaua si-a pierdut din stralucire...

Ce dezordine!...

Cate ganduri intortocheate,
vise fara noima,
priviri ratacite si zambete aruncate...

Surasuri triste asezate
peste lacrimi secate si dureri inabusite...

Cicatrici si rani deschise,
bucati lipsa - si totusi mai bate...

Peste suflet
numai panze de paianjen

si praf...

Sentimente imprastiate...

Cuvinte nerostite...


Dezordine...

Doar o zi

Incerc sa ma uit pe geam printre frunzele plantelor de pe pervaz. Afara nu se vede decat cerul plin de nori si cosul vechi de pe casa vecinilor, care oricum nu mai este folosit de cativa ani si nucul batran si fara frunzele de langa poarta.
Stau cu caietul in fata si recitesc ce am de invatat pana marti... nu-i putin, dar imi tot repet ca mai am timp. Apoi incep sa-mi repet ca e deja martie si mai am doar 3 luni pana la "the big exam", dar nu fac decat sa-mi imaginez cum o sa fie, imi fac tot felul de scenarii in minte cu ce note il voi lua, cat de impresionati vor fi profesorii cand ma vor asculta, dar nu fac nimic in privinta asta.
Ma uit din nou pe geam.. cu ce viteza merg norii... azi trebuia sa ma duc cu rolele in parc - se pare ca voi ramane in casa cu cartile in brate. In cel mai bun caz voi da o fuga pana la David ca nu l-am mai vazut de o saptamana. Cred ca iar am sa ma uimesc cat de mult a crescut in 8 zile. Parca mai ieri faceam ture cu el prin casa ca avea colici si il durea burtica, iar acum daca incerc sa il ridic imi rupe spatele :p
Incepe sa se faca urat afara. Parca si vantul ma cearta ca pierd vremea aiurea...
Gata, ma apuc de invatat.

Daid, panganinul si Danina

Adjudecat

Adjudecat!!!
A venit primavara!!!
Nimic nu mai poate contesta. Dar inafara de faptul ca s-a facut mai cald si nu mai sunt nevoita sa port colanti pe sub blugi, nu vad nici o schimbare.
Am asteptat atat de mult sa treaca frigul, iar acum cand vad ce frumos e afara trebuie sa stau la scoala la 2 iar apoi sa vin acasa si sa invat, in timp ce soarele straluceste atat de tare si cerul e asa de albastru - deja au inceput sa apara musculitele.
E nedrept!! Ar trebui interzis prin lege sa pierdem astfel de zile. Sa fim obligati sa iesim afara. Sau sa se desfiinteze bacul ;))

Stea calatoare

Sunt doar o stea calatoare... un simplu meteorit... navighez printre galazii, vizitez constelatii...
Seara, imi place sa ma plimb pe Calea Lactee la brat cu prietena mea, Andromeda. Uneori cand suntem mai obosite, plecam la o plimbare cu Carul Mare. Facem traseul obisnuit, Perseu ne saluta din mers, iar Orion inghenunchiaza in fata noastra; ne invartim in jurul Stelei Polare si iarna trecem sa facem si o vizita Cappelei.
In unele zile ii iau pe cei doi Canes Venatici, incalec pe Pegas si pornesc in cautarea de noi constelatii...
Uneori mai intalnesc in cale cate o gaura neagra care ma cam zguduie, dar ma ridic si plec mai departe...
Imi place sa fiu stea...
Imi place, si chiar daca intr-o zi va trebui sa mor, stiu ca am stralucit pe cer, poate chiar am fost calauza pentru cineva intr-o noapte de vara...

Suflet de copil

Priveste la un copil si ai sa vezi puritatea. Mogaldeata aceea mica cantareste mai mult decat mine si decat tine. El nu stie ce-i rautatea si nu stie ce-i prostia. Daca se simte in vre-un fel amenintat, ti se ghemuieste in brate si stie ca acolo nu-l va mai atinge.
Spune-mi, ce simti cand cel mic te vede ca pe un erou? Spune-mi ce simti cant tu il pedepsesti pentru ca a gresit, iar el cu mai mult avant ti se arunca in brate? Nu-i asa ca daca ai putea i-ai oferi totul?
Spune-mi, cate nopti nedormite s-au strans petrecute la capataiul lui pentru ca era bolnav sau pentru ca iti placea sa-l privesti dormind imaginandu-ti cum va fi cand va creste?
De cate ori ai renuntat tu si te-ai sacrificat pentru ca sa-l vezi pe el zambind?
Spune-mi... ce-ai simtit dupa ce a crescut si bratele tale nu-i mai ofereau aceeasi siguranta; cand gresea tot el se razvratea. El nu stie cate lacrimi ai varsat pentru el, nu apreciaza sacrificiile tale.
Dar... adu-ti aminte!!! Ai facut la fel!!!

Priveste un copil si ai sa vezi puritatea.

Fara iesire

Nu ti s-a intamplat niciodată sa simţi o durere în piept? Sa simţi ca nu mai ai aer? Sa vrei sa plangi, sa sa simţi ca nu mai poţi?.. si te doare, te doare sa vezi ca toti fug de tine si spun ca eşti rau, dar tu nu faci decat sa te conservi, sa te ascunzi in spatele unei masti, sa construiesti zeci de ziduri in jurul tau, iar cu fiecare suferinta pricinuit de celalti mai zidesti unul. Si daca cineva a reusit prin dragoste sa sfarame unul, sa ti se faca atat de frica incat sa mai construiesti zece in loc? Nu ti s-a intamplat sa te numesca insensibil si rece?
Iar daca la un moment dat ti-a iesit in cale un suflet pur, ce-ai facut? Atat de pur incat a reusit sa zboare dincolo de zidurile inalte si din ce in ce mai groase - ce ai facut? Pe langa zidurile fara porti, ti-ai construit si un acoperis ca sa fii sigur ca esti la adapost.
aici Stai fara grija ca nu se va mai apropia de tine. L-ai facut sa sufere temandu-te ca ai putea suferi tu; dar chiar nu iti dai seama ca tu chiar acum suferi mai mult? El, e un suflet pur - i se vor reface aripile si va zbura din nou. Dar tu? Tu ai sa ramaiintre zidurile astea reci si grele.