doar un gand trecator...

Daca nu vreau sa te mai vad, de ce vad chipul tau pe fiecare frunza care cade?
Daca nu imi pasa de tine, atunci de ce mi-e frica de indiferenta ta??
Daca nu mai astept nimic de la tine, de ce scriu mereu prenumele meu dupa numele tau?
Daca nu ma intereseaza viata ta, de ce urechile imi cauta o veste despre tine?
Daca nu m-a durut ca ai plecat, atunci de ce imi simt sufletul atat de pustiit?
Si de ce ai facut-o? Tu ma iubeai... sau asa spuneai. Ai mintit?

M-ai invatat sa am incredere in oameni, mi-ai aratat ca visele pot deveni realitate; ai fost langa mine cand am cazut si m-ai ajutat sa ma ridic, mi-ai dovedit ca este mai bine sa traiesti, chiar daca asta implica si suferinta, decat sa stai toata viata intr-un glob de sticla.
Dar acum cine ma mai ridica? Mi-ai spus ca in viata totul are un rost, asa cum orice rand dintr-o carte are un talc. Nimic nu e la intampare si orice om are de facut ceva aici pe Pamant... ai spus adevarul sau au fost doar niste iluzii pentru o viata mai buna?

Dar maine cand ma voi trezi, imi voi lua haina si voi iesi din casa zambind pentru ca lucrurile bune si clipele frumoase petrecute alaturi de tine au fost mai multe si mai intense decat momentele de agonie, iar daca cineva a hotarat sa platesc pentru ele cu suferinta, atunci accept! Pentru ca merita!

Te-am iubit pe tine, dar mai tare iubesc momentele petrecute impreuna si amintirea a ceea ce-a fost.

Iar daca stau si ma gandesc, nu imi doresc sa iti vad chipul, imi doresc sa revad fericirea pe care am sadit-o pe chipul unui om.
Nu imi e teama de indiferenta ta, ci ma doare ca am pierdut un prieten.
Numele tau era doar o modalitate de a schimba ceva in viata, dar exista schimbari mult mai benefice si evidente.
Urechile mele nu cauta o veste despre tine, ci inca o vorba de duh pustiit.
Nu e nici desertul pustiu - de ce ar fi sufletul meu?

Am iubit si iubesc orice si pe oricine, doar pentru simplul fapt ca merita iubire, iar o deceptie nu ma va impiedica sa iubesc in continuare!

Comori de amintiri cu zambete si vorbe soptite

Ma pierd in abisul ce l-ai deschis in gandurile mele...
Cine esti?
Cu ce drept ai intrat in viata mea, in visurile mele?
Eram doar eu si-mi era bine asa. Nu trebuia sa ofer nimanui nimic, nici sa impart cu cineva sperantele, dorintele sau nazuintele mele... De ce a trebuit sa-mi distrugi tu universul? Universul creat de mine... universul in care eram doar eu...
Te-ai strecurat in el fara ca cineva sa-ti fi permis si... l-ai distrus.
De ce?

Dar... daca ai vrut doar sa-mi faci rau de ce ai inceput sa construiesti altul?.. dar atat de diferit de al meu - acum nu mai sunt doar eu inauntru. M-ai obligat sa te includ si pe tine - am tot incercat sa te indepartez dar... pe nesimtite te intorceai si la un moment dat am renuntat sa ma mai lupt.

Dar nu ti-a fost de ajuns ca ai intrat. M-ai fortat sa te las si in cele mai ascunse si adanci incaperi.
Oh.. cat m-am zvarcolit, cat am tipat...

Ai intrat si ai ascuns acolo comori de amintiri cu zambete si vorbe soptite - am incercat sa le scot, sa le arunc de acolo, dar usile s-au inchis.
Ti-am strigat sa pleci si sa-ti iei si comorile cu tine. Ti-am strigat ca nu te vreau, ca nu-mi faci decat rau.
Dar tu, te-ai intors spre mine si cu vocea-ti blanda nu mi-ai spus decat ca ai sa pleci, dar trebuie ca mai intai eu sa-ti dau drumul, iar daca vreodata va fii ca universul pe care l-am construit impreuna sa se divida, comorile de amintiri cu zambete si vorbe soptite vor ramane pe veci incatusate in adancurile inimii mele...

prea mult timp liber strica

de cateva zile stau si ma gandesc. la ce? nici eu nu stiu; la mine, la el, la ei. si din nou la mine. citesc, ma uit la tv unde mereu vezi aceleasi porcarii. acelesi stiri despre gheorghe care si-a batut nevasta, vasilica care ameninta ca se arunca de pe casa si madonna care arata bine la 50 de ani etc.
incerc sa-mi gasesc ceva de facut - sa citesc de exemplu - dar cum citesc cateva pagini dau de cate o fraza in care ma regasesc si incep sa-mi vina in minte o groaza de ganduri diforme.. si am ajuns la concluzia ca e periculos sa ai prea mult timp liber pentru ca odata ce gandurile au inceput sa-si faca cuib in capul tau, cu greu mai pleaca in alte tari.
si am mai observat ceva: cu cat am mai mult timp liber cu atat imi fac si mai mult. nici eu nu inteleg ciudatenia; adica daca am cateva ore si apuc sa ma pictisesc atunci e clar ca si urmatoarele ore incare aveam treaba am sa le petrec ca si pe celelalte din 'nainte.
grea viata