duminică, 11 aprilie 2010

Primavara in suflet...

De dimineata m-am trezit hotarata sa fac curat. Doar e primavara. Trebuia sa scap odata de toate vechiturile astea care stau de atata amar de vreme in sufletul asta prafuit. Nu mai am loc sa pun acolo un ac, asa e de aglomerat.
Dupa ce am scos capul pe fereastra si am zambit putin soarelui, inviorandu-ma in baia lui de lumina, m-am apucat de treaba.
Prima data am vrut sa deschis toate ferestrele si usile sufletului pentru ca era prea intuneric si mult praf - de mult nu mai intrase cineva sa faca curat, dar apoi mi-am dat seama ca poate va trece cineva pe acolo chiar in momentul acela si va vedea tot ceea ce am incercat sa ascund atata timp cu atata inversunare.
Nu, nu se poate sa imi las sufletul sa fie privit asa de oricine; am sa deschid doar fereastra cea mica care e ascunsa privirilor indiscrete.
Uf, cate vechituri... uite cate vise aruncate in cutia asta, cate hotarari nerespectate... dar oare ce-o fii in vasul asta asa mare?!.. cate lacrimi... Uite inca un vas! Acesta e un pic mai mic, dar cat de tare straluceste! Trebuie sa fie cu lacrimi de fericire. Voi pune vasul acesta langa geam, ca sa fie o calauza in noapte pentru cei rataciti.
Am sa arunc supararile astea. Nici nu stiu de ce le mai tin aici - sunt atat de vechi incat au inceput sa mucegaiasca. Dar ca sa le arunc trebuie sa deschid usa principal. Cum s-o deschid? Incuietoarea a ruginit, iar cheia nici nu mai stiu pe unde am pus-o. Trebuie sa fie sub dezamagirile alea din colt, sau sub amaraciunile de pe masa?.. Dar daca va intra cineva cand va vedea usile larg deschise? Am fost atat de mult timp singura doar cu sentimentele si gandurile mele, incat mi-e tare frica ca daca ar veni cineva pe neasteptate am sa ma sperii si am sa incui din nou usile...
Dar nu, nu am sa le inchid, acum in sufletul meu e din nou curat, fiecare lucru este pus la locul lui, praful de pe tablourile cu zambete si fericiri e sters. Vaza de pe geam a fost umpluta din nou cu florile fericirii din valea sperantei, iar parfumul lor se poate simti de afara.
Cat de minunat este sa ai din nou in suflet curatenie...
Voi lasa usile larg deschise, voi striga in gura mare cat e ziua de lunga:
"In sufletul meu este primavara, veniti sa o vedeti!!"


joi, 11 martie 2010

Povesteste-mi...

Spune-mi, de unde vine timpul si unde se duce? De ce un minut nu are cate secunde vrem noi, iar primavara de ce nu incepe in ianuarie si se sfarseste in decembrie?
Spune-mi cum se traieste curat cand altii arunca cu noroi, cu fruntea sus cand altii te trag in jos?.. De unde se ia forta pentru a te ridica cand ai cazut de atatea ori si cum se intinde o mana celui ce te-a injosit?..

Povesteste-mi despre stele, spune-mi daca e adevarat ca fiecare stea reprezina un suflet... sau poate fiecare suflet reprezinta o stea?.. Dar de ce cad stelele?
Se spune ca atunci cand o fiinta pleaca din lumea noastra, o stea se stinge. Dar... n-ar fi oare mai firesc ca steaua sa dainuiasca pe veci pe cer ca o dovada vie ca acel suflet, in timpul calatoriei lui, a poposit o clipa si pe obosita noastra planeta?

Invata-ma despre versuri- despre cuvinte, despre necuvinte... Despre misterele universului, despre cerul privit prin ochii unui orb... lacrimi si iubire.
Du-ma in lumea ta, acolo de unde vine vraja. Unde poezia are melodia, iar gandurile, visele, dorintele noastre fac acompaniamentul. Acolo unde pot avea aripi sa zbor, unde stelele nu mai sunt asa departe, iar adierea fredoneaza cantecul nostru...

Arata-mi cum se traieste frumos, de unde vin stelele, unde se duc versurile...





joi, 4 martie 2010

Chiar crezi ca port in suflet taine,
de-aceea vii tot mai aproape?
Crezi ca sub ale mele haine,
gasi-vei noul Paradis?

Nu te gandesti ca o enigma,
sta-n faptul ca nu o dezlegi?
Daca-mi descoperi taina vietii,
o sa te saturi si-ai sa pleci.

Misterul meu nedezlegat,
e-n faptul ca nu poti ghici
ce se ascunde dupa mine.
si daca plec... ce s-o ivi?

(Alex Bodoli)