Primavara in suflet...

De dimineata m-am trezit hotarata sa fac curat. Doar e primavara. Trebuia sa scap odata de toate vechiturile astea care stau de atata amar de vreme in sufletul asta prafuit. Nu mai am loc sa pun acolo un ac, asa e de aglomerat.
Dupa ce am scos capul pe fereastra si am zambit putin soarelui, inviorandu-ma in baia lui de lumina, m-am apucat de treaba.
Prima data am vrut sa deschis toate ferestrele si usile sufletului pentru ca era prea intuneric si mult praf - de mult nu mai intrase cineva sa faca curat, dar apoi mi-am dat seama ca poate va trece cineva pe acolo chiar in momentul acela si va vedea tot ceea ce am incercat sa ascund atata timp cu atata inversunare.
Nu, nu se poate sa imi las sufletul sa fie privit asa de oricine; am sa deschid doar fereastra cea mica care e ascunsa privirilor indiscrete.
Uf, cate vechituri... uite cate vise aruncate in cutia asta, cate hotarari nerespectate... dar oare ce-o fii in vasul asta asa mare?!.. cate lacrimi... Uite inca un vas! Acesta e un pic mai mic, dar cat de tare straluceste! Trebuie sa fie cu lacrimi de fericire. Voi pune vasul acesta langa geam, ca sa fie o calauza in noapte pentru cei rataciti.

Am sa arunc supararile astea. Nici nu stiu de ce le mai tin aici - sunt atat de vechi incat au inceput sa mucegaiasca. Dar ca sa le arunc trebuie sa deschid usa principal. Cum s-o deschid? Incuietoarea a ruginit, iar cheia nici nu mai stiu pe unde am pus-o. Trebuie sa fie sub dezamagirile alea din colt, sau sub amaraciunile de pe masa?.. Dar daca va intra cineva cand va vedea usile larg deschise? Am fost atat de mult timp singura doar cu sentimentele si gandurile mele, incat mi-e tare frica ca daca ar veni cineva pe neasteptate am sa ma sperii si am sa incui din nou usile...

Dar nu, nu am sa le inchid, acum in sufletul meu e din nou curat, fiecare lucru este pus la locul lui, praful de pe tablourile cu zambete si fericiri e sters. Vaza de pe geam a fost umpluta din nou cu florile fericirii din valea sperantei, iar parfumul lor se poate simti de afara.

Cat de minunat este sa ai din nou in suflet curatenie...

Voi lasa usile larg deschise, voi striga in gura mare cat e ziua de lunga:

"In sufletul meu este primavara, veniti sa o vedeti!!"