Sunt doar o stea calatoare... un simplu meteorit... navighez printre galazii, vizitez constelatii...
Seara, imi place sa ma plimb pe Calea Lactee la brat cu prietena mea, Andromeda. Uneori cand suntem mai obosite, plecam la o plimbare cu Carul Mare. Facem traseul obisnuit, Perseu ne saluta din mers, iar Orion inghenunchiaza in fata noastra; ne invartim in jurul Stelei Polare si iarna trecem sa facem si o vizita Cappelei.
In unele zile ii iau pe cei doi Canes Venatici, incalec pe Pegas si pornesc in cautarea de noi constelatii...
Uneori mai intalnesc in cale cate o gaura neagra care ma cam zguduie, dar ma ridic si plec mai departe...
Imi place sa fiu stea...
Imi place, si chiar daca intr-o zi va trebui sa mor, stiu ca am stralucit pe cer, poate chiar am fost calauza pentru cineva intr-o noapte de vara...
3 comentarii:
toate ca toate dar nu pricep un lucru: cum poate o stea calatoare sa fie calauza pentru cineva?"" daca steaua calatoare parcurge galaxii, si omul noaptea parcurge un drum ce il duce la iubirea sa. Si daca in sus el se uita....gusta tarana.....
deci...sa-nteleg ca atunci cand am scris poezia "cade o stea" tu erai??...sigur erai tu.sunt convins de asta!steau care lumina intreg cerul in cadere,erai tu.
iti spun si de ce,am revazut-o ridicandu-se mai tarziu pe cer.m-am revazut ridicandu-ma la cer.
steaua era mai mare si mai stralucitoare.
am realizat ca sant legat de steaua care cadea cateva ore mai devreme.
steaua coborase pe pamant pentru mine...ce frumos e cerul!ce frumoase sunt stelele!... dar cat de frumoasa e steaua mea:*
Cristi, nu stiu daca era serios comentariul sau incercai doar sa fii amuzant, dar cred ca esti un pic pe langa ce am vrut eu sa spun.
Trimiteți un comentariu