Priveste la un copil si ai sa vezi puritatea. Mogaldeata aceea mica cantareste mai mult decat mine si decat tine. El nu stie ce-i rautatea si nu stie ce-i prostia. Daca se simte in vre-un fel amenintat, ti se ghemuieste in brate si stie ca acolo nu-l va mai atinge.
Spune-mi, ce simti cand cel mic te vede ca pe un erou? Spune-mi ce simti cant tu il pedepsesti pentru ca a gresit, iar el cu mai mult avant ti se arunca in brate? Nu-i asa ca daca ai putea i-ai oferi totul?
Spune-mi, cate nopti nedormite s-au strans petrecute la capataiul lui pentru ca era bolnav sau pentru ca iti placea sa-l privesti dormind imaginandu-ti cum va fi cand va creste?
De cate ori ai renuntat tu si te-ai sacrificat pentru ca sa-l vezi pe el zambind?
Spune-mi... ce-ai simtit dupa ce a crescut si bratele tale nu-i mai ofereau aceeasi siguranta; cand gresea tot el se razvratea. El nu stie cate lacrimi ai varsat pentru el, nu apreciaza sacrificiile tale.
Dar... adu-ti aminte!!! Ai facut la fel!!!
Priveste un copil si ai sa vezi puritatea.
2 comentarii:
priveste un copil...rezuma-te la a privi un copil. iar intorci privirea.
copilul insa,te priveste inca.
vede tot ce faci,incearca sa te copieze. iti place, ca-ti seamana, il lauda lumea,iti creste inima ca o paine.
dar i-ai daruit libertatea, odata cu ea, a cunoscut si realitatea.
regreti...regret si eu. realitatea e dura. cu atat mai mult propriul copil afectat de efecul ei distrugator.
Trimiteți un comentariu